”In practica de cabinet, fie ca vorbim despre zona psihoterapiei fie de partea de psihologie clinica, ce presupune evaluarea psihologica si in functie de caz, interventie terapeutica de recuperare, am intalnit extrem de des aceasta intrebare, retorica sau nu: DE CE MI SE INTAMPLA MIE ASTA?”
Pentru ca discutam de un demers terapeutic, fiecare persoana care si-a pus aceasta intrebare, inevitabil la un moment dat a ajuns si la un raspuns. In functie de acestea, am reusit sa le grupez in trei categorii, astfel:
1 – Pe scurt „Pentru ca asa a vrut Dumnezeu!”, este raspunsul pe care multi ajung sa si-l dea, fiind ceea ce ii ajuta sa accepte realitatea pe care sunt nevoiti sa o traiasca, in functie de caz. Momentul in care ajung sa creada asta este unul in care se resemneaza, practic, dar fara a fi suparati sau furiosi pe Divinitate, pur si simplu e ceea ce ajung sa creada. O data ajunsi in acest punct, nu se mai uita inapoi, in incercarea de a gasi explicatii si vinovati ci se focuseaza pe viitor si pe ce pot face de acum inainte pentru a imbunatati situatia.
2 – Pe scurt „Este karma mea!”. Acesta este un raspuns pe care nu foarte multi si-l dau, dar este un trend in crestere. Intr-un anumit fel are legatura cu primul raspuns, insa in acest caz, nu „dam vina pe Dumnezeu” ci cumva ne asumam experienta, in ideea in care „sufletul meu si-a ales aceasta experienta si atunci trebuie sa o duc”. Ca si mecanism de coping, rezultatul este acelasi ca si in cazul primului raspuns. Si in acest caz, raspunsul gasit ii ajuta pe acestia sa accepte situatia prin care trec, sa nu mai caute explicatii si vinovati si sa se axeze pe ce au de facut de acum inainte.
3 – Pe scurt „Eu mi-am atras asta!”/”Cu mana mea mi-am facut-o!”. Acesta este cazul unui nr si mai mic de persoane decat celor de punctul 2, insa este o varianta de raspuns auzita. Sunt aici persoanele care se ghideaza mult dupa un sistem energetic. Si acest sistem are practic legatura cu karma, de exemplu, insa nu este neaparat ceva in care cred. Mai degraba merg pe ideea ca „Ce gandesc, aia atrag”/”Suntem ceea ce gandim.” Mai in gluma, mai in serios ajungem sa plecam urechea la vechile vorbe din batrani, cum li se spune, ca de exemplu: „De ce ti-e frica, nu scapi!” sau „Minciuna are picioare scurte.” Care ar fi legatura? Pai daca mi-e frica de ceva anume sau ca se va intampla ceva anume, investesc destul de multa energie in gandurile respective si astfel imi atrag “nenorocirea” respectiva, la fel si in cazul celei de-a doua cu minciuna, cu cat ma tem mai mult ca ma dau de gol, cu siguranta voi ajunge sa o fac si exemplele pot continua. Dar si in acest caz, raspunsul dat este unul integrator care ajuta persoana sa mearga mai departe.
Indiferent care este raspunsul tau pentru intrebarea „De ce mi se intampla tocmai mie asta?” este important sa il accepti si sa mergi mai departe focalizandu-te pe cei vei face de acum inainte, unde ai puterea sa schimbi ceva si nu consumandu-ti energia pe ce ai facut in trecut, unde nu mai poti modifica nimic, eventual, in cel mai fericit caz, doar felul in care alegi sa privesti experienta respectiva.
Ludosan Iulia Alexandra
Psihoterapeut