Răspunsul 1 — „Pentru că așa a vrut Dumnezeu."

Acesta este cel mai frecvent răspuns întâlnit în cabinet. Nu vine din resemnare pasivă — vine dintr-o acceptare profundă, fără furie și fără reproș față de Divinitate.

Momentul în care o persoană ajunge la acest răspuns este unul de cotitură. Nu se mai uită înapoi în căutare de explicații și vinovați. Se focusează pe viitor și pe ce poate face de acum înainte pentru a îmbunătăți situația. Este un mecanism de coping extrem de eficient — eliberează energia consumată în ruminație și o redirecționează spre acțiune.

Răspunsul 2 — „Este karma mea."

Un răspuns mai puțin frecvent, dar în creștere. Are o legătură cu primul, dar vine dintr-un alt cadru — nu „dăm vina pe Dumnezeu", ci ne asumăm experiența: „Sufletul meu și-a ales această experiență și trebuie să o duc."

Ca mecanism de coping, rezultatul este același. Persoana acceptă situația, renunță la căutarea vinovaților și se axează pe ce are de făcut. Asumarea responsabilității — chiar și într-un cadru spiritual — aduce cu sine o putere pe care victimizarea nu o poate oferi.

Răspunsul 3 — „Eu mi-am atras asta."

Cel mai rar întâlnit, dar prezent. Aparține persoanelor care se ghidează după un sistem energetic sau după principiul „Ce gândesc, aia atrag" — ideea că suntem, într-o mare măsură, arhitecții propriei realități.

Vechile vorbe din bătrâni capătă sens în acest context: „De ce ți-e frică, nu scapi!" — cu cât investim energie în frica că ceva rău se va întâmpla, cu atât mai mult îl atragem în viața noastră. Și în acest caz, răspunsul găsit este unul integrator — ajută persoana să meargă mai departe, asumându-și experiența fără a se victimiza.