Blog

Terapia cu copii cu nevoi speciale este o mare implinire, ne dezvaluie psihologul Roxana Gavirlas din cadrul Life Therapy Clinic. Pentru mine, sa lucrez cu copii cu nevoi speciale este o mare implinire, deoarece mi-am dorit inca de la inceput sa fac asta.
     De mica realizam tot felul de jocuri sociale in care ma puneam in postura de educatoare, asezam scaunele in semicerc in jurul meu, imi imaginam ca pe scaune ar fi copiii care sunt atenti la mine si care au asteptari din partea mea. Stand si eu pe un scaunel si cu o carte in mana, incepeam sa le povestesc copiilor ceea ce se petrece in carte, ca mai apoi sa le pun intrebari. Si asta se intampla devreme, chiar daca nu invatasem inca sa citesc, ma descurcam cum puteam la varsta pe care o aveam. Obisnuiam sa urmaresc imaginile din carte si sa-mi pregatesc scenariile ce aveau sa fie povestite cu voce tare copiilor din fata mea.

De asemenea, fiind cel mai mare copil din familie, profitam de fiecare ocazie sa ma joc cu fratele, precum si cu verisorii mei, carora le dadeam diverse activitati de facut la masa de lucru, ca mai apoi sa-i iau pe fiecare in parte si sa le explic ceea ce au facut bine si ceea ce au facut gresit.Imi amintesc ca le pregateam cate o lucrare de control, asta dupa ce ii invatam, ca in final sa-i evaluez. De aici vine radbarea mea, implicarea si totodata daruirea, pentru ca imi place sa impartasesc cu ceilalti ceea ce am invatat pana la momentul respectiv. Prefer sa lucrez cu copiii, pentru ca si de la aceste fiinte mici avem de invata fiecare dintre noi, iar partea frumoasa este ca ramai surprins sa descoperi cat de minunat se bucura ei de lucrurile marunte, pe care noi adultii le ocolim de foarte multe ori si nu le mai observam, chiar daca acestea se afla in fata noastra.

Alegand sa studiez psihologia si implicandu-ma in activitati de voluntariat, mi-am dat seama ca partea de psihologie clinica este cea care mi se potriveste manusa. In timp ce dadeam o mana de ajutor persoanelor cu dizabiliati, intr-adevar un ajutor mai mic, deoarce nu dispuneam la vremea aceea de studiile necesare in a ma implica mai mult, am realizat ca pentru acele persoane orice ajutor insemna atat de mult! Pe langa asta, orele petrecute cu ei sau ora, spun asta deoarece  nu dispuneam de suficient timp, facultatea era cea care nu trebuia neglijata pentru ca ea avea sa ma ajute pe viitor sa pot sa-mi indeplinesc visul, trecea foarte repede, pentru ca imi placea ceea ce faceam acolo, inconjurata de ei. Am decis sa imbin abilitatile pe care le detineam deja cu partea clinica a psihologiei si sa ajut persoane cu nevoi speciale. Astfel, am ales sa urmez si masterul de psihologie clinica si sa-mi aleg un job, care e mai mult decat un loc de munca, e locul in care merg cu placere zi de zi si care ma face sa ma simt un om implinit la fiecare sfarsit al zilei, stiind ca am oferit fiecarei minunatii de copil din energia mea pentru a deveni, in timp, cea mai buna varianta a lor.

A face terapie de recuperare cu copilași cu nevoi speciale este un intreg proces, despre care pot spune din experienta mea de pana acum, ca nu este deloc usor, dar care cu multa implicare, intelegere, rabdare, dă rezultate pozitive. Bineinteles, noi oamenii functionam pe repede inainte si ne asteptam la rezultate bune intr-un timp cat mai scurt. Acest lucru depinde de fiecare copil in parte, deoarece fiecare este unic in felul sau si atunci, la unii copii se vad progresele mai rapid, pe cand la altii intr-un timp mai lung. Ma refer mai ales la potentialul fiecarui copilas, pentru ca atunci cand vorbim de un retard nu tocmai usor, lucrurile stau putin altfel. Important este sa nu renuntam si sa ne bucuram de fiecare progres, oricat de mic, iar aici partea de autonomie personala este esentiala, gandind pe viitor. Este rational sa ne gandim la acesti copilasi ca deveniti adulti in scurt timp si nevoiti sa se descurce de unii singuri in viata de zi cu zi, iar aici amintesc: hranitul, sa fie capabili sa foloseasca tacamurile, ori sa bea din cana/pahar atunci cand le este sete, sa foloseasca adecvat toaleta, renuntand la scutec, asta implica trainning la toaleta, un alt obiect de care noi terapeutii ne ocupam inca din timp, precum sa se imbrace/dezbrace si sa se incalte/descalte singuri si altele. Toate acestea se regasesc ca si obiective pe planul de recuperare al copiilor cu nevoi speciale, obiective care trebuiesc atinse, ramanand in continuare cu gandul la viitorul copiilor. Pentru asta muncim, nu? Ca rezultatele sa dea roade pe viitor.

Pe langa partea de autonomie personala, facem tot ce se poate in a-i ajuta sa-si dezvolte abilitatile cognitive, capacitatea de imitatie, partea de motricitate grosiera/fina, dezvoltarea coordonarii oculo-motorie, precum si dezvoltarea limbajului, de care copiii cu tulburare de spectru autism si nu numai, au o mare nevoie. Din nou amintesc faptul ca progresele sunt in functie de potentialul copilului pe care incercam sa il dezvoltam la maxim. Pentru copiii non-verbali, se incurajeaza indicatul cu indexul (degetul) atunci cand au diverse nevoi. Se pune accent pe comunicarea prin gesturi, iar pentru asta se lucreaza pe obiective ca: sa indice receptiv obiecte, alimente si altele necesare supravietuirii. Mi se pare relevant sa dau exemple de obiective si pe partea de coordonare ochi-mana, aici se cere ca cel mic: să traseze cu indexul conturul formelor geometrice, sa prinda clesti pe cutie, sa coloreze in contur pronuntat, sa realizeze puzzle incepand cu 2-4 piese, să folosească șabloane pentru a desena:activități hârtie-creion etc. Scopul acestor activitati este de a ajuta copilul sa deprinda abilitati care ii vor ajuta sa invete sa tina corect instrumentul de scris, sa scrie, sa se incadreze in spatiile caietelor de la scoala, sa respecte niste limite practic.

Pe langa terapia prin invatare, interventia comportamentala detine si ea un rol important in procesul de recuperare al copiilor cu nevoie speciale si nu numai! Aici ne ocupam de eliminarea comportamentelor neadecvate, indezirabile si inlocuirea cu comportamente functionale, dezirabile. Poate fi cel mai greu, deoarece nu este deloc usor sa vezi copilul in plina criza, tipand si tavalindu-se pe jos, ori daca vorbim de copii cu tulburare de spectru autist, sa devina autoagresivi sau agresivi, si mai ales sa intelegi cu greu nevoile acestora. In aceste cazuri, este esential ca ei sa se linisteasca, ca mai apoi sa-i invatam si sa-i incurajam sa ceara ceea ce isi doresc. Secretul este sa nu cedam! Daca cedam nu le vom face un bine, deoarece pe viitor comportamentul lor va fi la fel, ei intelegand ca daca s-a cedat o data, se va ceda mereu! Daca nu cedam, ei invata sa inteleaga ca nu se intampla intodeauna cum doresc ei si ca pentru ca obtine ceea ce vor, trebuie sa invete sa ceara intr-un mod adecvat. Nu putem elimina un comportament inadecvat fara a invata un alt comportament adecvat care sa ii ajute sa isi comunice nevoile.

Este foarte importanta relatia care se stabileste intre terapeut-copil, iar asta se stabileste inca de la inceput! Atunci cand copilul simte ca este pe maini bune, tot procesul decurge de la sine si fiecare are de invatat unul de la celalalt. Mereu mi-au placut copiii, iar atunci cand iubesti copiii, ei simt asta si ii atragi. Imi sunt tare dragi , de aceea tot ceea ce fac pentru ei, faptul ca ii ajut in procesul de recuperare este o placere, iar cand vad progresele lor, ma simt o persoana implinita.

Liniștea sufleteasca o atingi atunci cand faci ceea ce-ti place. Este un sentiment placut atunci cand ma gandesc ca am reusit in viata sa ajung acolo unde mi-am propus inca de cand eram micuta, si tare mi-as dori ca si voi, cei care ati citit aceste randuri sa aveti curajul de a lupta pentru visele voastre, sa faceti ceea ce va place! Este nevoie de multa munca, implicare si seriozitate, insa nimic nu este imposibil, totul depinde de VOI, de increderea pe care o aveti in sine. Va doresc multa bafta!

Roxana Gavirlas
Psiholog Clinician